..................................................................ASHIHARA KARATE 111.....................................................................
Karate-do este o arta martiala japoneza introdusa în Japonia (si ulterior în lume) din Okinawa în 1922. În japoneza " kara"înseamna gol, "te" înseamna mâna iar "do" înseamna cale, rezultatul fiind calea mâinii goale. În karate se utilizeaza lovituri cu mâinile si picioarele, blocaje, secerari, prize, proiectari fiind un stil extern de lupta. Originile karate-ului le constituie diferite stiluri de arte martiale chinezesti (kung-fu sau gong-fu, respectiv kem-po în pronuntare japoneza), "stramosul" fiind pokkeck (asa-numitul "box chinezesc" sau "box de templu"), respectiv shaolin quang-fa, practicat de calugarii templului shaolin. Derivate ale acestui sistem de lupta, mai ales asa-numitele "stiluri sudice" (China sudica) au stat la rîndul lor la baza Okinawa-te, a artelor martiale practicate pe insula Okinawa. Acestea s-au dezvoltat din importante influente repetate de-a lungul secolelor importate din China, dar si din stiluri de lupta bastinase. Inca înaintea raspândirii sistemului de lupta Okinawa-te (ulterior kara-te) existau mai multe stiluri, care stau la baza "stilurilor traditionale" ale karate. Întemeietorul karatedo-ului modern este considerat Gichin Funakoshi (1868-1957), fondatorul stilului Shotokan. Dupa 1922, când a sosit în Japonia din Okinawa, Funakoshi a facut cunoscut karate prin mai multe demonstratii si prelegeri. Pentru a creste popularitatea stilului sau de lupta (Okinawa-te), l-a denumit în japoneza "karate" (kara-te). Exista numeroase stiluri ("ryu"= scoala în limba japoneza) de karate, diferite prin tehnicile de lupta si principiile strategice pe care le folosesc. De exemplu, Shotokan foloseste atacuri lungi, din miscare, punând accent pe viteza, mobilitate, suplete, în timp ce în Goju-ryu se folosesc atacuri si blocaje scurte, fara deplasare, accentul fiind pus pe forta. Toate stilurile folosesc doua exerctii de baza: kata (set de tehnici prestabilite mimând lupta cu adversari imaginari) si kumite (lupta cu adversar real). În karate sportiv se organizeaza competitii de kata si de kumite. Locul în care se practica karate (sala de antrenament) se numeste dojo. Termenul este folosit si în cazul altor arte martiale japoneze. Practicantul de karate se numeste karateka (kara-te ka). În functie de nivelul de pregatire,în urma unui examen, practicantului i se acorda grade. Gradele inferioare (descrescatoare, de la 10 la 1) se numesc kyu. Gradele superioare (crescatoare, de la 1 la 12) se numesc dan. Fiecarui grad îi corespunde o centura de o anumita culoare. Sistemul de culori poate fi diferit de la un stil la altul, dar culorile de baza sunt alba, galbena, verde, albastra, maro (pentru kyu), neagra, pentru dan, cu un numar de trese transversale corespunzator gradului dan. Articol preluat de pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Karate